Daca n-ar fi, nu s-ar povesti

Astazi am ajuns la concluzia ca nu sunt un bun povestitor. Povestile mele ori sunt mult prea pline de detalii ori prea scurte si fade. Si abia acum imi dau seama cat de enervant este probabil pentru cei cu care comunic.

Desigur, de cele mai multe ori depinde cu cine vorbesc si cui trebuie sa ii pun in scena discursul. Uneori dupa ce povestesc “o faza” care a fost cu adevarat importanta pentru mine simt ca am obosit. Nu stiu cum reusesc sa ma agit atata. Dar fix asta mi se intampla. Ma inrosesc, ma grabesc, vorbesc prea repede, nu stiu cu ce sa incep, nu stiu ce sa zic intai. Parca povestea mea ar sta sub un munte de presiune. Mi se intampla sa uit ceva care apoi ajunge sa mi se para de importanta capitala si ma intorc si reiau povestirea din alt loc. Si ma mai si repet. O nebunie daca am mult de spus! :))

Totusi, cea mai mare problema a “talentului meu de povestitor” cred ca o reprezinta detaliile in exces. Ajung efectiv sa subliniez atat de multe elemente ca saracul meu interlocutor deja devine confuz. La naiba, uneori nici eu nu mai stiu unde vroiam sa ajung. Iar asta se intampla deoarece in conceptia mea, fiecare mic detaliu al unei povesti demonstreaza si spune ceva important.

Concluzionand…trebuie sa invat sa comunic mai eficient!😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s