La mijloc de sferturi

Am intrat in zilele de foc ale US Openului 2010. Suntem in toiul sferturilor si in doar 3 zile vom afla cine sunt castigatorii trofeelor de anul acesta. Turneul masculin a fost destul de liniar. Previzibil. Predictibil. Relativ dezamagitor. Marii favoriti au ajuns in fazele superioare ale competitiei si nu am avut parte de nici o surpriza placuta din partea vreunui outsider sau macar a cuiva din apropierea Top 10-ului. Poate ramane sa ne miram putin daca e sa ne uitam la ce americani au ajuns in optimi. Nu, nu Andy Roddick. Si nu, nici macar James Blake. Si nici Isner n-a mai facut valuri ca la Wimbledon. Americanii in cauza sunt Sam Querry si Mardy Fish, jucatori decenti de felul lor dar care nu sunt chiar cei pe care ti-ai dori sa ii vezi pe terenul central de la USO. Si francezii au mers binisor la New York. Monfils a ajuns in sferturi, Gasquet a facut ce a vrut cu Davydenko (merci, merci, merci Richard!) si Paul Henri Mathieu a avut ghinionul sa dea peste Federer. Apropo de Federer, cam este in forma maxima. Nici el, dar nici Nadal nu au pierdut inca nici un set. Si n-au jucat “decat” 5 meciuri pana acum. Ca sa fiu sincera, chiar mi-as dori sa vad inca o finala Nadal – Federer, mai ales acum cand par amandoi cu mare chef de joc. You can never have enough of seeing them play! Parerea mea😛

Murray este mica mea dezamagire. Ca de obicei, nu reuseste sa se concentreze atunci cand conteaza cu adevarat. Pentru ca adevarul este ca poti castiga o gramada de turnee mai mici, de Mastere si alte trofee dar atunci cand tragem linie la final de cariera, tot un titlu de Grand Slam cantareste cel mai greu. Nu ma asteptam sa piarda in fata lui Wawrinka desi atunci cand l-am vazut in tribune pe Peter Lundgren am avut o mica strangere de inima. Incepand din aceasta vara, suedezul care l-a facut pe Federer, Federer si l-a imblanzit pana si pe iubitul meu Marat Safin,  il antreneaza pe Wawrinka. Respectul meu pentru omul acesta este foarte mare. Of, of, of ce nostalgie dupa anii in care era antrenorul lui Marat. The golden times, the times of Australian Open 2005. Ce frumos era😛 Din pacate mie de Stanislas nu mi-a placut niciodata si sunt sigura ca o sa imi placa din ce in ce mai putin pe masura ce jocul i se va imbunatati cu sfaturile lui Peter si o sa imi bata din ce in ce mai multi favoriti. Pentru ca asa se va intampla. Indubitabil. Tare imi e sa nu il vedem in finala…ca tot ziceam ca nu au fost mari surprize pana acum. Iata potential de surpriza! Dar poate totusi nu se intampla😛

Sferturile turneului masculin arata cam asa:

Rafael Nadal – Fernando Verdasco

Stanislas Wawrinka – Mikhail Youzhny

Gael Monfils – Novak Djokovic

Roger Federer – Robin Soderling

In ceea ce priveste turneul fetelor…who cares? A iesit Sharapova, s-a dus tot fun-ul. In semifinale au ramas Wozniacki cu Zvonareva si Clijters cu Venus. Wozniacki e foarte pusa pe treaba pentru ca odata cu trofeul si cecul ala imens ar veni si pozitia de nr.1 mondial. Un pachet cat se poate de atractiv, nu?😛 Ah, totusi e de mentionat meciul foarte bun facut de Simona Halep impotriva Jelenei Jankovic. M-a impresionat in mod placut si chiar s-a vazut ca i-a lipsit foarte dar foarte putin sa castige meciul ala. Sper sa continue pe stilul asta pentru ca are cu ce.

P.S: Imi este dor de vremurile in care stiam tot ce misca in sportul asta…si de MTF si de oamenii de acolo si de discutiile si certurile lor atat de amuzante.😦

Aici e o super lovitura reusita de Master Fed contra lui Brian Dabul. Eh, dupa asa ceva ce sa mai zici? CE?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s