Capitolul multinaţionala

Încă puţin şi ajung la finalul capitolului multinaţionala. Nu mă voi ascunde după deget, abia aştept să se termine şi să nu mai aud în fiecare dimineaţă: “urmează staţia Pipera, ultima staţie, peronul pe partea dreapta”. La  final de carieră corporatistă am căzut puţin pe gânduri. Pentru că experienţa acestor ultime 6 luni în care am fost “om serios, cu responsabilităţi şi program 9 to 5 bătut în cuie” e destul de greu de definit.

În primul rând, jobul acesta m-a făcut să realizez cât de greşită este concepţia noastră, a românilor, conform căreia în multinaţionale curg râuri de lapte şi miere. Pentru că serios, fix aşa crede lumea. Din afară, pare tare frumos, gardul e vopsit bine. Cam aşa, ca în filmele americane. De fiecare dată când vorbeam cu cineva despre jobul meu şi îi spuneam unde lucrez, în 90% din cazuri aveam parte de aceeaşi reacţie: “Wow!!! cât de tare!!!”  Şi stai să vezi ce priviri nedumerite când încercam să explic că nu, de fapt nu este chiar aşa tare. Pentru că multinaţionala nu este niciun pământ al făgăduinţei. Munca nu este ceea ce te aşteptai să fie, salariul nici atât (mai ales dacă stai să îl corelezi cu volumul de muncă care ţi se pune în braţe), iar regulile, doamne câte reguli! Regulamentul de ordine interioară este o chestie imensă care cuprinde pe lângă ceea ce trebuie şi tot felul de aiureli precum “Clean Desk Policy” (nu avem voie să lăsăm nimic pe birouri la plecare, toate documentele ce ţin de activitate trebuie încuiate ca nu cumva să vină cineva din afară şi să ne fure informaţiile preţioase. De parcă ar avea şi cum având în vedere că abia înţelegem noi cum merge treaba după luni de training). Iar un angajat bun trebuie să fie “compliant” din momentul în care intră pe uşă fluturându-şi badged-ul până în momentul în care iese. Nu contest nevoia de reguli într-o corporaţie de dimensiuni mari, de fapt, în orice corporaţie, dar m-a deranjat importanţa care se dă unor chestii total irelevante pentru buna desfăşurare a activităţii.

Apoi vine partea cu discursul corporatist despre valorile companiei care ţi se toarnă pe gât la fiecare şedinţă. Un fel de brainwash modern. Oare managementul superior chiar nu observă cât de goale sunt vorbele pe care le rostesc? Pentru că nici ei nu par a crede în ceea ce predică…. Mă uitam în jurul meu la ultima şedinţă de departament şi nimeni nu mai era atent. Unii se jucau pe telefon, alţii păreau cu mintea în total alt loc, dacă nu în altă galaxie şi alţii dezbăteau pe furiş subiecte precum: la ce film ai fost aseară? ce mai face copilul? sau ocazionalul “oare cât ne vor ţine de data asta că am treba de la 5 jumătate?” Mai există şi excepţii, dar despre aceia nu vorbim. Sunt periculoşi şi au categoria lor specială de “brainwashed forever after”. Niciodată, dar niciodată să nu intri într-o dezbatere despre companie cu unul dintre ei. Eşec garantat.

Şi să ajungem la management. În naivitatea mea consideram că măcar aici, în marile corporaţii, suntem într-o lume ideală în care promovarea şi recunoaşterea meritelor se face pe baza aptitudinilor şi cunoştiinţelor reale şi nu doar pretinse. Ei bine, după câteva luni în care am avut timpul şi ocazia să observ îndeaproape practicile managementului, am scăpat şi de această concepţie total eronată. Cele mai căutate abilităţi sunt cele de “pupincurism” (scuzaţi expresia dar este dintre cele mai potrivite) şi de cosmetizare a rezultatelor şi veştilor proaste. Ah şi întotdeauna cei mai buni şi mai lăudaţi angajaţi sunt aceia care par mereu ocupaţi şi lasă impresia că fac cel mai important lucru din lume. All the time! Iar de cele multe ori este chiar invers. Dar asta e, dă bine aerul de superioritate.

Totuşi, nu vreau să fiu înţeleasă greşit, un job într-o multinaţională nu este ceva îngrozitor. În nici un caz. Doar că depinde de persoană…eşti om de multinaţională sau nu. Eu clar am înţeles că nu sunt şi locul meu nu este aici. Dar una peste alta am şi învăţat multe chestii utile şi am şi cunoscut câţiva oameni extraordinari cu care sunt convinsă că voi ţine legătura. Cu bune şi cu rele, la revedere multinaţionala, I shall not miss you!🙂

4 thoughts on “Capitolul multinaţionala

  1. Habar nu ai cat de mult iti impartasesc parerile. Si eu am stat doar 3 luni in regim part-time. :)) Nu cred ca rezistam mai mult.

    Mult spor cu urmatorul job! Sa ti se potriveasca ca o manusa! :*

  2. Eu lucrez in multinationala de 2 ani si 7 luni full time(ca sa fiu exacta). Lapte si miere? Niciodata🙂. Din contra: acel zambet tamp pe fetele celor veniti cu pile (bineinteles, tot ei erau cei promovati) m-a tampit si pe mine. Asa mult, incat am acceptat sa fiu “promovata”. Gresit, gresit, gresit! Mi-au mancat nervii acesti oameni. Dar, fiind in multikk, la noul post am avut parte de Europa de Est si Centrala. Oamenii astia parca mananca altceva ca noi, traiesc in alt univers. Univers in care ma voi regasi luna viitoare. Caci asta de aici, ma cam mananca de vie.
    Multinationala sucks bad.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s