La invitatia bunului meu prieten, Hoinaru, vineri seara am fost la vizionarea pentru presa a noului film a lui George Clooney, “Up in the air”. Il asteptam de mult timp si pe la noi, mai ales datorita buzz-ului starnit la Hollywood inca de dinainte de lansare si multitudinii de nominalizari primite la categoriile importante la aceasta editie a Globurilor de Aur.
A facut ce a facut Jason Reitman (responsabil si pentru “Juno” si “Thank you for smoking”) si a mai scos un iepure din palarie…”Up in the air” este strabatut de acel echilibru fin intre umor, ironie si drama care te face sa iesi din sala de cinema cu un zambet pe fata. Usor amar, desigur, dar zambet. “Up in the air” te pune pe ganduri si readuce in discutie eterna problema a omului singur. Chiar isi doreste cineva cu adevarat sa fie singur?
Povestea filmului este foarte bine adaptata climatului economic oarecum dezastruos ce a afectat intreaga lume. Ryan Bingham (personajul lui Clooney) concediaza oamenii companiilor care prefera sa lase munca murdara pe mainile altcuiva. Da, se pare ca si asta poate fi o slujba. Bingham lucreaza pentru o companie specializata pe concedieri si zboara din oras in oras pe teritoriul unei Americi complesite de criza financiara, pentru a vorbi oamenilor “despre viitorul lor”. A fi mereu pe drum (mai mult de 300 de zile pe an) ar putea fi un chin pentru marea majoritate a oamenilor. Dar nu si pentru Bingham, care a facut din aceasta un mod de viata. Filosofia sa se va schimba treptat dupa ce le cunoaste pe Natalie, tanara si ne-experimentata sa colega si pe Alex, o femeie care parea a fi echivalentul sau feminin. Finalul este oarecum surprinzator. Nu avem parte de obisnuitul “they lived happily ever after”. Sincer, pe mine nu m-a deranjat deloc, din contra mi s-a parut, un sfarsit logic si normal al povestii singuraticului Bingham.
Sper sa se lase cu o cascada de premii la Golden Globes diseara pentru “Up in the air” 😀
Natalie Keener: Okay, you got to fill me in on the miles thing. What is that about? You’re talking about, like, frequent flyer miles?
Ryan Bingham: You really want to know?
Natalie Keener: I’m dying to know.
Ryan Bingham: I don’t spend a nickel, if I can help it, unless it somehow profits my mileage account.
Natalie Keener: So, what are you saving up for? Hawaii? South of France?
Ryan Bingham: It’s not like that. The miles are the goal.
Natalie Keener: That’s it? You’re saving just to save?
Ryan Bingham: Let’s just say that I have a number in mind and I haven’t hit it yet.
Natalie Keener: That’s a little abstract. What’s the target?
Ryan Bingham: I’d rather not…
Natalie Keener: Is it a secret target?
Ryan Bingham: It’s ten million miles.
Natalie Keener: Okay. Isn’t ten million just a number?
Ryan Bingham: Pi’s just a number.
Natalie Keener: Well, we all need a hobby. No, I- I- I don’t mean to belittle your collection. I get it. It sounds cool.
Ryan Bingham: I’d be the seventh person to do it. More people have walked on the moon.
Natalie Keener: Do they throw you a parade?
Ryan Bingham: You get lifetime executive status. You get to meet the chief pilot, Maynard Finch.
Natalie Keener: Wow.
Ryan Bingham: And they put your name on the side of a plane.
Natalie Keener: You guys don’t grow up. It’s like you need to pee on everything.
Andreea's Backyard 