România = Rusia?

Mă uit cu îngrijorare pe site-urile de știri și pe comentariile prietenilor de pe Facebook din ultimele zile (aici, aici, aici și aici) iar singurul lucru care îmi trece obsesiv prin cap este – Rusia, Rusia, Rusia! Mi-e frică că o să ajungem ca ei – corupție maximă, clasă de mijloc aproape inexistentă și toată puterea concentrată în mâinile unui singur om. Parcă gerul de afară are iz sovietic.

Mă mâhnește gândul că probabilitatea să îmbătrânesc în propria mea țară devine din ce în ce mai mică. 😦

Later edit: hai să facem totuși ceva, deci ne vedem duminică la 4, la Universitate.

Tur de Balcani pe post de vacanță de vară

Azi dimineață mi-am adus aminte că am una bucata blog care ar fi perfect pentru aşternut impresii post-vacanță. Tehehehe, so here goes. 🙂

Intr-o vară ca niciuna, ne-am gândit şi răzgândit de vreo 3 ori: hai în Grecia să zăcem la soare, ba nu, hai în Albania şi Macedonia că şi ei au mare şi acolo trebuie să fie mai puțină lume, ba nu, ba nu! Hai în mini turneu de Balcani: începem cu Belgrad, continuăm cu Sarajevo şi punem punct pe o plajă cu stanci din Croația. Si a fost lucky number 3.

Am inceput cu Serbia şi defileul Dunării care avea o nuanță de azuriu de zici ca era mare grecească, nu ditai fluviul. După câteva sute de km iată-ne în Belgrad. Locuri de petrecut hip prin tot felul de cotloane ascunse. Oameni deschişi la minte şi veseli. Belgrad Beer Fest cu Dubioza Kolectiv pe scenă. 100.000 de sârbi beți care sar în acelaşi timp şi care fac o super atmosferă (ridica şi praful dar cine îl mai ia în seamă?). Dunărea care şerpuieste molcom prin oraş şi din care se pescuieşte un peşte tocmai bun de aruncat în oala cu ciorbă. Si cireaşa de pe tort: apusul de la ultimul etaj al unei imense tipografii dezafectate unde era amenajată o terasă asemănătoare cu defuncta Motoare. Oamenii aştia au şi autostrada care trece prin oraş, what the…?! Si am mentionat berea buna? Si restaurantul/cafeneaua cu smochinul din curte?

Partea a doua. Din Belgrad spre Sarajevo gonind noaptea printre munții bosniaci cu Balada Românului de la Subcarpați urlând din boxe. Appropriate, no? După mult prea multe curbe nesemnalizate corespunzător, iată-ne în fostul Serai. Otomanilor le-a cam plăcut aici şi nu au plecat cu adevărat niciodată: moschei, ceai, cafea la ibric (bosniacă, they say) şi un bazar cu stradute înguste şi întortocheate. Am poposit şi la faimosul festival de film, ce noroc sa fie fix acum. Neaşteptat, ni s-a deschis o curte imensă pe dupa nişte blocuri cu iz comunist unde stăteau cuminți cam 2000 de oameni care de care mai simpatici (şi tipe super stylish yeah!). Circles, bun film, m-a super emoționat. Sarajevo, mai venim şi altă dată. Ah şi nu am lăudat burek-ul încă! Doamne, Allah sau în ce mai cred ei acolo, a fost delicios!!! 🙂

Part 3 în Croația. Am gasit paradisul într-un sătuc cu 167 de locuitori, cu balcoane care se apleaca asupra marii si vegetatia aia frumos mirositoare care te face sa vrei sa o iei cu tine mereu. Linişte versus haos turistic în Dubrovnik, un pas cumva greşit atunci când eşti flămând. Dar frumos domne, frumos! Incă o bălăceală în azuriu şi hai spre casă. De data aceasta printr-un lung şir de tunele săpate pe sub munții Bosniei. Cum se numea oraşul ăla subteran din Lord of the Rings? Nu de alta dar aşa mă simțeam, mă tot uitam după pitici şi hobiți, nu cumva să îmi sară unul în fața maşinii. Punct semifinal: Kragujevac, un fel de Piteşti sârbesc unde urla din boxe pe stradă George Michael cu al său: “Freeeeeeeeeeedom!”

Balkans, I love u!

Avem un weekend, ce facem cu el?

Dormim mult, musai trezire după ora 13 după care ne răsfățăm la micul dejun cu pâine prăjită și Nutella, asezonate cu un episod de 30 Rock.

Mai muncim, mai citim Internetul apoi mâncăm sandviș de la vietnamezii simpatici de pe Magheru. Din nou intră un 30 Rock. Sau două. Chiar și trei.

Ne urnim de pe canapea, înghețăm puțin dar apoi ne facem porția de bâțâială organizată pe niște acorduri live foarte mișto (Toro y Moi, check them out neapărat).

Adormim la ora aceea a dimineții devreme, fix atunci când somnul e mai dulce și profund iar subconștientul te trimite pe tărâmul viselor colorate și întortocheate.

Mâncăm cereale cu lapte și ne uităm la Australian Open unde Djokovic face un maraton pe teren. Vorbim despre timpuri de mult apuse și despre locuri care ne-au marcat.

Facem excursie la Mega Image după ingrediente, prinzând ultimele raze de soare ale zilei și punem pe foc de niște tăiței thailandezi cu pui și legume.

Bem o cafea cu Aleca și punem în mișcare rotițele visurilor și dorințelor de mutare într-un loc mai frumos. Perfectoșenia ia final cu adânciri in Internet și un mare avânt spre săptămâna ce urmează.

Ce-ar mai vrea Andreea pentru ea in 2013

…sa ajunga in mijlocul multor situatii noi si nemaintalnite

…sa vorbeasca mai frumos, mai elocvent, mai la obiect

…sa scrie mai frumos, mai cursiv, mai corect gramatical si ortografic

…sa impartaseasca mai multe dintre cele ce ii trec prin cap cu cei care conteaza (cc: C)

…sa devina si mai curajoasa acum cand a vazut ca se poate

…sa fie optimista si pentru ea, nu doar pentru altii

…sa invete cum e treaba cu “pusul piciorului in prag”

Chestii simplo-complicate 🙂

P.S: Apropo de dorinte pentru 2013, Google a lansat o chestie misto: http://www.google.com/zeitgeist/2012/resolutions/

Sunt banal bolnavă

Este de-a dreptul fascinant cum poate o simplă răceală să te zguduie asa de tare, să te deplaseze de pe orbită. Vai cum am simtit tusea aia seacă ce te scutură până în adâncuri. Râcâiala aia din gât care nu m-a lăsat să dorm. Frisoanele alea care m-au purtat de la Ecuator la Polul Nord în doar 5 minute. Si bineînțeles, cireasa de pe tort, creierul care s-a umflat ca un balon cu heliu si parcă se loveste de pereții închisorii în care este prins ca să se spargă si să elibereze toată presiunea.

Pfff, dar asta nu-i nimic, sunt o norocoasă. In jurul meu încep să apară mai multe si mai diverse probleme de sănătate. Cumva, s-a dus vârsta în care singurele griji erau vânătăile de pe genunchi si răcelile de sezon pe care le căpătai de la colegii de la scoală. De parcă nu erau de ajuns multele responsabilități care vin odată cu trecerea anilor, trebuie brusc să avem si mai multă grijă de noi si de corpurile noastre din ce in ce mai prost unse. Unde sunt zilele alea de nesăbuință? Gata, s-au dus?

Acestea fiind spuse, o primă dorință pentru 2013 este mult mai multă miscare si sănătate cât cuprinde. 🙂

Tre sa ne redresam

Zilele astea ma bantuie un puternic sentiment ca nu mai sunt in control a nimic. Totul se intampla asa cum vor ceilalti si nu asa cum vreau eu. Parca deciziile mele nu mai sunt ale mele. Nu se mai intampla chestii pentru ca asa imi doresc eu. Se intampla si atata. Deadlineuri, obligatii si multa grija si consideratie pentru sentimentele si parerile celorlati.

Sunt o frunza uscata in bataia vantului rece de toamna. Trebuie sa redevin un copac.